Pe Calea Griviței, aproape de Academia Română,
geometria se așează pe basorelieful clădirii ce găzduiește Institutul de
Matematică “Simion Stoilow”. De la fereastra bibliotecii Academiei Române, unde
poți citi poezii de Ion Barbu, descoperi vâltoarea de figuri geometrice răsturnate
pe frontispiciul clădirii a cărei arhitectură, în pofida înfățișării ușor avangardiste,
face parte din seria construcțiilor socialismului realist.
Căci în sine, clădirea
cu câteva etaje pe care sunt spânzurate aparate
de aer condiționat, e strânsă ca-ntr-o “chingă avangardistă” între fronstipiciul
cu mozaic abstract în nuanțe neutre și basorelieful din partea de jos a ei, ambele
sugerând poezia matematică a lui Solomon Marcus.
Între matematică și poezie, între artă și
simbolurile abstracte parcă se-ngână-ntr-un “joc secund” versurile lui Ion
Barbu, dezvăluind perspectiva matematicianului Dan Barbilian, ascuns dincolo de
pseudonimul ales în urma unui pariu de liceu cu Tudor Vianu, respectiv acela de
a creea poezii pentru viitorul critic literar:
“Suflete-n
pătratul zilei se conjugă,
Pașii lor sunt muzici, inimile-s rugă” .
Siluetele simbolice ale cheilor sol înclinate
în registrul bicolor, tern, caracteristic perioadei comuniste lipsite de esență, golite de idei, perspectivă și speranțe sugerează
abstractul în care se refugiau intelectualii în dorința evadării din fața
concretului deziluzionant.
De aici, matematica te poartă la “Galeria de
artă contemporană 418” de pe strada Armașului, intrând numeric zglobiu în însăși
denumirea acesteia. Aici, expoziția “Structure and Energy” se apropie de finisajul
din 12 septembrie, după lungul răgaz în inima Bucureștiului a lucrărilor aparținând
a trei artiști – Romul Nuțiu, Diet Sayler și Vincențiu Grigorescu.
În vreme ce Romul Nuțiu și-a continuat
cariera artistică la Timișoara, ceilalți doi artiști și-au construit traseul artistic “în afara” granițelor țării, înțelegând
prin aceasta o metaforă a evadării din spațiul concret, real, al artei
militante, sociale, operând cu reprezentări simbolistice sau nu, însă
obligatoriu purtătoare de mesaje.
Pe 5 septembrie, Galeria a fost gazda “Cafenelei
Critice” moderată într-o succesiune cumpătată și în același timp provocatoare
de Ioan Bogdan Lefter, pe fondul unui dialog cu Diet Sayler, artistul de
origine română stabilit la Nuremberg din 1973.
Acolo, întâmplarea a făcut să locuiască în
apropierea (500 m distanță) casei în
care a trăit Hegel în perioada cuprinsă între 1806 și 1816, când fiind director
de liceu la Nuremberg, a scris “Logica”.
Descoperind recent universul abstract al lui
Diet Sayler, m-am trezit nostalgică după filosofie, dând târcoale geometric după
frumusețea clasică, ideală, așa cum apare în pictura lui Rafael, frumusețe țâșnind
din figurile geometrice.
Așa, mă duc cu gândul la “Școala din Atena” a
lui Rafael Sanzio din Muzeul Vaticanului, unde dintre figurile clasicilor
antici, Aristotel, învăluit în togă purpurie, pare a confirma originea matematică
a frumosului, potrivit sistemului său filosofic.
În vremea lui Rafael, cultura clasică era
foarte răspândită în Italia și de aceea Sanzio știa că "frumusețea ideală
nu se poate găsi în ființe vii, ci numai în figurile geometrice". Iar stăruința
cu care Diet Sayler surprinde abstract spațialitatea dimensională sau o sugerează
pe aceea tridimensională, dezvăluie acea aplecare spre latura umanistă a
culturii italiene, de care a mărturisit
că s-a simțit extrem de atras în timpul călătoriilor sale în Italia.
“Structure and energy II -The power of
abstraction” este denumirea sub care “Galeria de Artă Contemporană 418” a
reunit pentru a doua oară lucrările celor trei artiști alăturând pe Romul Nuțiu
celorlalți doi artisti cu destin artistic și personal oarecum similar.
Dacă la începutul sec XX a avut loc o reacție
față de realism și față de impresionism, acuzate de a fi prea aderente la natură,
reacția artistică de refuzare a realității se manifestă la Diet Sayler și
Vincențiu Grigorescu pe fundalul acelorași coordonate temporale, respectiv cele
ale deceniului 7 într-o Românie Socialistă în care glisau libertatea artistică
cu anticiparea cenzurii ulterioare. Vincențiu Grigorescu pleacă în Italia în
1972 iar Diet Sayler ajunge în Germania în 1973, după ce adoptaseră deja valențele
artistice ale constructivismului într-un registru alb – negru, pentru ca ulterior Diet
Sayler să regăsească culorile “roșu/violet” pe care le-a denumit el însuși
culorile memoriei.
Dincolo însă de confesiunea lui Diet Sayler și
de redescoperirea lucrărilor abstracte găzduite de “Galeria de Artă Contemporană
418 “ rămâne însă misterul artistic local specific României din perioada
comunistă, de evadare fizică sau metaforică, ultima exemplificată de Romul Nuțiu,
rămas la Timișoara într-o mișcare de “rezistență” împotriva realismului
socialist.
Recitind versurile lui Ion Barbu și alunecând
între real și abstract, regăsirea identității artistice ale artiștilor exilați
ne-ar putea conduce poetic spre întregirea peisajului cultural sec, vitregit de
prezențe inedite ale perioadei anterioare anului 1989 .
Iar “Cafeneaua Critică” poposită în premieră
la “Galeria de Artă Contemporană 418” capătă un accent ludic, de “pariu”
provocator în deslușirea metaforelor
artistice venite dintr-un spațiu temporal incitant, precum "rămășagul" de odinioară
al lui Ion Barbu cu Tudor Vianu.
Desigur, totul e un “joc secund”…Între timp,
realitatea o ia razna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu