Sufletul orașului zboară ca o pasăre veselă,
fermecată, albă și neobosită înfruntând zilele mohorâte de ianuarie.
Îi simți freamătul ușor de aripi pe strada
Drobeta, unde s-a oprit preț de căteva clipe alintându-se printre faldurile
rochiilor de balerine, ce se odihnesc timide pe umerașe, pentru ca mai apoi să țâșnească
zglobiu spre un pervaz întunecat de pe strada Maria Rosetti, unde o colivie
pustie se tânguie de dorul primăverii.
Zăbovește ghemuit “pasărea – suflet”, pentru
ca mai târziu să plutească spre alte căsuțe, meșteșugit alcătuite din lut sau scânduri,
din nuiele sau chirpici, din plastic sau lemn cioplit, în Galeria de Artă
Contemporană “Galateca”. Acolo sunt expuse lucrările a 16 arhitecți și
designeri care propun întâlnirea soluțiilor arhitecturale cu natura, în a doua
ediție a proiectului “Case ciripite”.
Fundalul sonor proaspăt inundă spațiul expozițional cu triluri zglobii de păsări,
amestecându-se în cascade și suind într-un înalt imaginar. Căsuțele suspendate îți
ridică privirea amuzată și te surprind prin
poveștile lor și prin mesajul inspirațional transmis, de la soluții
minimaliste, la unele pline de umor țărănesc (“ Dorel și Veta”), până la cele transformate în metafore, cum ar
fi căsuța “Corola.”
Petalele elegant curbate, metalice,
protectoare și decorative îmbrățișează căsuța propriu-zisă, cu linii feminine, curbe și
poetice, inspirată, după cum mărturisesc autorii ei de la biroul de arhitectură
DSBA, din “ pajiștile înflorite cu iarba înaltă
și flori de câmp care te duc cu gândul la păsările mici”.
Mesajul artistic seduce privitorul prin
analogia cu limbajul poetic al lui Lucian Blaga:
“ Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii
și nu ucidCu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
În flori, în ochi, pe buze, ori morminte.”
Lângă geam odihnesc răsturnate oale imense de
lut, țesute parcă cu ramuri verzi… afară
ianuarie se sfârșește cu zile, dându-și sufletul cu ultimele răsuflări de ger.
Te desprinzi cu greu din pajiștea virtuală scăldată
în triluri și mergi către galeria “Artfooly” de pe strada General Berthelot nr.26,
unde “Pasărea ascunsă” evadează în
diagonală sau flutură aripile sufletului în zbateri albe, pure, așa cum le-a
surprins pictorița Olga Morărescu Mărginean. Păsările stilizate, născute parcă din
conturul sofisticat al vreunei flori rare, cum ar fi streliția, plutesc în jur,
alunecă din rame și se preling în albul dintre noi, în transparență, în aer, căci
pictorița însăși le-a născut destinul, așa cum mărturisea la vernisaj, gândind
“pasărea- suflet” ca o parabolă a căutării .
Albul domină încăperea, se lenevește pe
cahlele sobei, albă și ea, se amestecă inocent în micul buchet cu orhidee,
pentru ca apoi, sfios, să se cuibărească pe butucii de mesteacăn de la ușa
sobei. Delicatele păsări par că-și iau zborul spre azur, inspirându-se din
acuarela cu același nume sau din culoarea purtată cu drag la vernisaj de Olga
Morărescu Mărginean alături de curatoarea Anca Negescu, împărtășind bucuria
pentru albastru pur.
Purtând încă în suflet trilurile păsărilor de
la Galeria “Galateca” pătrunzi în
fascinantul miraj al lucrărilor de la “Artfooly”
și îmbătat de dulceața versurilor eminesciene, zâmbești cu dragoste pentru
darul primit în ianuarie, căci luna friguroasă s-a frânt în jumătate când, în
ziua de 15, ni l-a dăruit pe Eminescu.
“Într-un
cuib de turturele
Ca și
fluturii de-ușor
Saltă
Eros nebunește,
Îl
desmiardă, l-ncălzește
Cu un
vis de tainic dor”.