Jucăușul căluț de
lemn, simbol al curentului de avangardă Dadaist, aduce în balansul său de pe
afișul expoziției “100 de ani Dada” de la Hanul Gabroveni un chef nebun de a
redescoperi tinerețea explozivă a celui mai “agresiv” curent avangardist. Expoziția e dedicată
în principal lui Tristan Tzara, promotorul curentului Dada, al cărui manifest a
fost proclamat în Elveția, la Cabaretul
Voltaire din Zurich, la 6 februarie 1916, împreună cu Marcel Iancu, Hugo Ball,
Richard Hulsen, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Max Ernst, Kurt
Schwitters. Pseudonimul literar al lui Samuel Rosenstock, Tristan Tzara
-“străin de țară" - aluzie aparent ludică care ascunde în realitate
ruptura agresivă față de sistemul existent, amintește de afinitatea către
valorile simbolismului din anii de liceu. Căci la numai 17 ani,
împreună cu prietenii săi Ioan Vinea și Marcel Iancu, cu toții elevi al
colegiului Sfântul Sava, a scos primul număr al revistei Simbolul, în anul
1912. De altfel, printre fotografiile din expoziția amintită regăsim câteva și cu prietenul său Ion
Vinea.
Anul 1912 a stat sub semnul hazardului din punct de vedere al destinului
literaturii române, ca și cum clasicul s-ar fi retras ușor speriat din fața
modernismului și avangardei. E anul în care a murit Ion Luca Caragiale,
același an în care Eugen Ionescu, (mai
târziu, la rândul său, absolvent al Colegiului "Sfântul Sava"), l-a indicat
eronat ca fiind cel al nașterii sale, doar din pură admirație pentru clasicul
dramaturg, unul din idolii săi și iată, e anul în care trei tineri de 16-17 ani
zgâlțâie curajos, inedit, neașteptat poziția solida a curentului literar
“sămănătorismului“.
Astfel, din cel mai vechi colegiu bucureștean, "Sfântul Sava",
în care neîndoielnic erau promovate rigori și programe de educație clasice,
încep, exact cu un secol în urmă să răsară îndoieli, gata să doboare
principiile supreme, negarea și revolta împotriva sistemului social declanșând
mișcări și grupări literare, transformate în
scurt timp în adevărate curente culturale.
Elevii
de atunci Marcel Iancu, Tristan Tzara și Ion Vinea își vor pune amprenta asupra
orașului prin enunțarea îndoielii, provocând
stupoare în ceea ce privește percepția formelor și volumelor și
cultivând neprevăzutul și negarea în poemele risipite generos de Vinea sau în
manifestul Dada. Să nu uităm apoi acea reţetă poetică propusă de Tzara în”
Manifestul despre dragostea slabă şi dragostea amară” constând în tăierea
dintr-un ziar a cuvintelor și amestecarea lor într-o
pălărie, copierea în ordinea întâmplătoare în care au fost scoase,
căci ajunge să fie urmată la un secol distanță, în aniversara și haotica
februarie în care se ghemuiesc tradiționalul "Dragobete" cu modernul
"Valentines -day- ul” importat. Mansarda librariei Cărturești a găzduit simultan
cu vernisajul expoziției de la Hanul Gabroveni un workshop creativ de realizare
de colaje sub semnul Dada. Podelele invadate de tăieturi de ziare alături de
afișele în lucru sprijinite de bârnele mansardei pline de cărți... Distrugere
și joc, dezordine și selecție… împreună
sugerează amestecarea brutală a imaginii orașului, care fără de voie a fost
cârpit din punct de vedere architectural. Bucureștiul păstrează câteva imobile
reprezentative ale lui Marcel Iancu, ale cărui opere arhitecturale șochează
locuitorii "Micului Paris" interbelic, prin plasarea unor clădiri
emblematice pentru stilul art deco. Dintre acestea se remarcă imobilul de la
nr. 34 de pe strada Hristo Botev, realizat pentru bancherul Solly Gold, în stil cubist, având formă de
pentagon neregulat. Nota de originalitate e accentuată de elementul decorativ
de la intrare, constând în amplasarea unei lucrări aparținând Miliței Pătrașcu,
prietenă foarte bună cu Iancu și participantă, la rândul său, la
întâlnirea memorabilă de al Cabaretul Voltaire. Lucrarea surprinde o ipostază a
zeiței Diana, cu un arc de vânătoare și doi câini, desprinsă parcă din
“Metamorfozele” lui Ovidiu.
De altfel, Milița Pătrașcu a expus împreună cu Marcel
Iancu în 1930 și în 1934,
în sala “Ileana”, lucrările Miliței fiind influențate de tehnica lui Constantin
Brâncuși, pe lângă care a încercat să-și îmbunătățească tehnica în abordarea
sculpturii moderne, în care era deja inițiată din perioada studiului la Academia
de pictură de la Munchen.
Cele câteva case construite de Marcel Iancu dezvăluie
atmosfera unui altfel de București, în care elementele “art deco” sau de
inspirație cubistă deschid calea modernismului architectural, propunând o
geometrice clară, minimalistă, destinată omului pentru care spațiul capătă o
nouă conotație, în raport de dimensiunile timpului citadin. Clădirea din strada
Paleologu nr. 5, învecinată cu cea în care a locuit și Panait Istrati pentru o
scurtă vreme, clădirea de la nr. 23 din Strada Olari sau clădirea din str.Luchian
propun un alt concept de locuire, eficientă, autonomă, în perfectă armonie cu
noul ritm al orașului care tinde să se dezvolte pe verticală, începând cu 1930.
Iar geamurile- hublouri amintind de submarine aduc o notă de intimitate și
căldură, pe de o parte, pe de altă parte, de o stranie inspirație suprarealistă. Hanul Gabroveni găzduiește câteva piese
reprezentative pentru inițiatorul mișcării Dada, Tristan Tzara, în vreme ce
lucrările lui Marcel Iancu par a fi risipite prin oraș și prea puțin cunoscute,
asemenea poeziilor lui Ion Vinea, publicate prin reviste și adunate într-un
volum apărut mult prea târziu.
Cele trei destine îndrăznețe ale inițiatorilor “Simbolului” au păstrat într-un mod fericit ideile tinere și pline de zvâcniri, transformându-le în adevărate demonstrații artistice, dintre care unele au pus bazele curentului Dada. Februarie e foarte Dadaist, cu 29 de zile, cu 2 sărbători ale dragostei, cu un jubileu avangardist și cu zile de primăvară nebună, care ne împinge afară spre plimbări printre clădirile lui Iancu sau ne invită în expoziția de la Gabroveni, care reunește peste "100 de desene, documente olografe și corespondență, fotografii de epocă, reviste și volume ilustrate cu lucrări de grafică originală ".
Cele trei destine îndrăznețe ale inițiatorilor “Simbolului” au păstrat într-un mod fericit ideile tinere și pline de zvâcniri, transformându-le în adevărate demonstrații artistice, dintre care unele au pus bazele curentului Dada. Februarie e foarte Dadaist, cu 29 de zile, cu 2 sărbători ale dragostei, cu un jubileu avangardist și cu zile de primăvară nebună, care ne împinge afară spre plimbări printre clădirile lui Iancu sau ne invită în expoziția de la Gabroveni, care reunește peste "100 de desene, documente olografe și corespondență, fotografii de epocă, reviste și volume ilustrate cu lucrări de grafică originală ".