Ficțiune sau document?

 

 

  Granița între realitate și ficțiune se diluează, planurile se întrepătrund, alunecând uneori unul în celălalt, poveștile de viață devin inspiraționale în aceeași măsura în care imaginarul “contaminează”  cotidianul, generând curente de modă, avertizând sau doar provocând, dar întotdeauna fiind consumat cu poftă de un public avid de informație, fie ea reală sau vizionară. A treia săptămână de primăvară aduce în mod concret o hartă virtuală cu trasee documentare, servite în porții de realitate ce tânjește după o lume  fictivă, perfectă și întreagă a  drepturilor omului, înțelese sau încălcate funcție de repere geopolitice și cultural diferite.

  Festivalul “One World -2015”  te ademenește ca-ntr-un triunghi mistic al Bermudelor într-un spațiu delimitat de trei săli importante de cinema din mijlocul orașului: Sala “Studio”, Sala “Elvira Popescu” și Sala “Muzeului Țăranului Român”.  

  Intrând în program, vei găsi același public tânăr, același entuziasm, aceeași vioiciune ieșind din dimensiunile timpului real și încercând să-și găsească identitatea, să se confrunte cu problemele lumii contemporane, să călătorescă pentru o săptămână, cu viteză maxima, printre principii, idei și angajamente.

  Spotul Festivalului, născut din ideea ludică a simulării literelor din corpuri umane pe un fundal sonor la fel de jucăuș și filmat în vecinătatea unui monument de artă stradală controversată, respectiv obeliscul dedicat Eroilor Revoluției, îmi sugerează o șaradă despre derizoriul în care pot cădea drepturile fundamentale ale omului. Căci obeliscul însuși sfidează percepția estetică a locuitorilor orașului, așa cum se înalță, vertical, ascuțit și ușor agresiv și amintește doar de triviala și neaoșa expresie populară ”ai luat țeapă!”. Pentru că modificarea spațiului public urban presupune respectarea unui bun simț economic și estetic deopotrivă, cu bune practici de informare și consultare a locuitorilor unui oraș. Apoi, mișcarea ordonată a corpurilor, filmată panoramic, transmite cât se poate de clar mesajul al celei de-a- 8- a ediții a Festivalului ”One World”, respectiv acela de a transforma un spațiu public într-o perpetuă și contemporană “ agora”, în care să se dezbată, să se facă sau "desfacă" idei, proiecte, alianțe.

  Oamenii dau sens spațiului prin comunicarea și mișcarea ideilor, prin răspândirea sau alăturarea lor, prin acțiune. În sfârșit, cifra 8 învârtindu-se în cerc, se desface zglobiu, împrăștiind corpurile în direcții diverse și infinite, ca și cum semnul infinitului s-ar fi ridicat pentru o clipă în picioare, doar spre a aminti că, în mod ciclic, drepturile fundamentale ale omului riscă să fie încălcate în absența oricărei acțiuni de apărare a acestora.

  Noi însă, captivi unei săptămâni strict determinate temporal, să ne hrănim cu documentare, ca și cum am intra magic în alte vieți deschise, să simțim pulsul altor comunități, asistând ca la o operație pe cord deschis, să admirăm sau să ne revoltăm, să iubim sau să detestăm comportamente umane aduse chiar aici, chiar acum, în fața noastră!

  Săptămâna 16-22 martie, primăvara intră în sălile de cinema, aducând ca în fiecare an aerul proaspăt al documentarelor “One World”, amintind în același timp de recenta expoziție “Alt Aer” a lui Jan Svankmajer & Grupul Suprarealiștilor Cehi și Slovaci de la Galeria UNA.

  Astfel, ne amintim de începuturile Festivalului One World, care a debutat la inițiativa lui Vaclav Havel la Praga, acum 17 ani,  festivalul fiind în prezent dedicat memoriei acestuia. Purtându-și vârsta de “adolescent”, Festivalul păstrează deopotrivă miresmele “Primăverii de la Praga”, reușind să contureze o lume ideală, programatică, a drepturilor  fundamentale ale omului, invitând la film și dincolo de ecrane, făcând loc pe străzi sau în locații conexe ideilor proaspete, vesele, veșnic tinere.

  Astăzi, aleg “ The Chinese Mayor”, la Cinema Elvira Popescu, începând cu ora 18.00.

  Iar săptămâna aceasta recitesc “Gluma” de Milan Kundera, între drumurile spre fimele documentare, nu atât pentru gustul, uneori neplăcut al realității, ci pentru atmosfera altor primăveri, trăite realist, lipsite de romantism, precum aceea din romanul care a dus la excluderea scriitorului ceh de la catedra  de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film și  la eliminarea cartilor din toate bibliotecile Cehoslovaciei.