În ultimele 2 decenii limba engleză a pătruns în spaţiul românesc cu aceeaşi viteză cu care odinioară limba franceză cucerea saloanele bucureştene sau ieşene, aşa încât un turist englez la plimbare prin Bucureşti se poate face lesne înţeles, putând găsi cu uşurinţă în memoria oraşului semne ale influenţelor engleze.
Fie că ne place sau nu, brandul de ţară cel mai des amintit este Dracula iar imaginea vampirului din Transilvania l-a inspirat pe irlandezul Bram Stoker, autorul celebrului roman cu nume omonim, scris în 1897, care pornind de la realitatea istorică, a dezvoltat pe baza ficţiunii tema vampirismului într-un decor transilvănean cu iz medieval.
Vlad Ţepeş este cel care a ridicat la rang de reşedinţă domnească Curtea Veche, iar catacombele şi zidurile fostei cetăţi, aflate în inima Bucureştiului se învăluie într-o atmosferă romantică, mai cu seamă pe înserat, când lumina rece a lunii se strecoară printre cotloane scormonind întunericul smolit din beciuri.
O alta perspectivă venită din spaţiul englez este dată de personalitatea fermecătoare a Reginei Maria, nepoata Reginei Victoria a Regatului Unit, exuberantă în tinereţe, diplomată şi misterioasă deopotrivă după 30 de ani.
Referindu-se la relaţia Principesei Maria cu Carol I, Paul Morand spunea:
“Miresmele din Kent au reuşit să domine tristul brad Hohenzollern “.
Căci venirea Mariei într-o ţară atât de îndepărtată şi intrarea prin căsătoria cu Ferdinand, principele succesor la tron, într-o casă regală austeră, uşor rigidă, a adus iniţial o serie de divergenţe. Treptat, însă, Regina Maria a demonstrat că împărtăşeşte acelaşi scop de a consolida statul modern român iar eforturile de sprijinire a artelor au promovat o imagine a identităţii naţionale.
Un traseu cu parfum englez la Bucureşti ar porni negreşit de la Palatul Cotroceni, unde Regina Maria a reuşit să-şi clădească micul său univers, mai intim, mai romantic şi oarecum mai călduros decât atmosfera impunatoare, însă uşor glacială, de la Palatul Regal.
Parcul ce înconjoară Palatul Cotroceni se alintă parcă pe colina dealului, unduindu-se dinspre arbori spre tufele de arbuşti, pentru ca apoi să se ghemuiască prin pajişte, mirosind a iarbă proaspătă şi flori când vremea e prietenoasă sau trosnind din vreascuri când se lasă gerul.
Doar şoseaua desparte parcul Palatului Cotroceni de Grădina Botanică de vis-a-vis, care se întinde pe o suprafaţă de 17,5 ha, minune revarsată printre alei şi ascunsă în sere din calea frigului năpraznic. Nici nu e de mirare cum Regina Maria, îmbătată de parfumul florilor de lângă Palat a ales să amenajeze o grădină botanică la Balcic, lânga micuţul castel de la malul Mării Negre, numit de ea însăşi „Tenha-Juvah”( în limba turcă „Cuibul Singuratic”.)
Şi ca o legătură între amintirile plutind în aerul sărat de la malul mării şi cel al Bucureştiului, peisajele marine de la Balcic şi-au găsit adăpost recent în saloanele muzeului de la palat. Astfel, de curând, Muzeul Naţional Cotroceni a achiziţionat ca obiecte de patrimoniu picturile realizate de membrii Societăţii „Tinerimea artistică“, a cărei activitate a fost susţinută în primii ani ai secolului XX de Principesa Maria. Printre ei s-au numărat: Leon Al. Biju („Peisaj la Balcic“), Kimon Loghi („Cafenea la Balcic“), Nicolae Grant („Peisaj).
Atât Palatul Cotroceni, cât şi castelul de la Balcic au câte o mică capelă, martore ale reculegerii Reginei “inimilor noastre”, a rugăciunilor şoptite şi a închinării smerite.
Pe lângă acestea, a existat însă şi dorinţa ridicării unui edificiu religios care să asigure serviciile ecumenice specifice confesiunii sale, ceea ce a condus la construirea Bisericii Anglicane.
Biserica Anglicană se află în imediata vecinătate a Parcului Icoanei şi se remarcă prin nota discordantă pe care o face culoarea de teracotă cărămizie în decorul dominat de griul posomorât al clădirilor din jurul său.
Fără vamă şi fără paşaport, apăsând pe clanţa în formă de cruce a uşii de lemn masiv de la intrare pătrunzi pe nesimţite în altă ţară şi irealul pluteşte uşor, cufundându-te parcă în ambele capete ale Europei, prins într-un loc din Est aparţinând celei mai puternice monarhii apusene.
Portretul Reginei Elisabeta a Angliei, orga şi mobilierul comandate în Anglia, câteva ţesături tradiţionale româneşti creează un decor unic, în care îndată ce ai pătruns te afli pe terenul Marii Britanii, căci conform documentelor, terenul pe care e amplasată biserica aparţine Coroanei Regatului Unit .
E un spatiu complet diferit de cel al bisericilor ortodoxe, cu pereţi văruiţi în alb, în care interiorul simplu pune în valoare orga veche iar pe un coridor alăturat sunt aşezate cuminţi cărţi de literatură engleză, peste care coboară sunetele muzicii religioase ca într-o întâlnire cu literele încorsetate între coperţile cărţilor.
Te cuprinde nostalgia anilor când timpul se umplea cu citit şi vise, iar sonetele lui Shakespeare, romanele surorilor Bronte sau cele ale lui Charles Dickens citite pe nerăsuflate aduceau mirosul paginilor de cărţi noi înghiţite cu nesaţ sau de cărţi cu margini îngălbenite, uşor unsuroase, împrumutate de la bibliotecă.
Poate şi pentru că pe vremuri terenurile din apropiere au aparţinut librarului Ioanid...
La inițiativa acestuia s-a amenajat parcul care îi poartă numele, în stilul grădinilor romantice engleze, pe alocuri inspirându-se peisagistic din parcurile franceze.
Ianuarie dezvăluie siluetele unui foişor acoperit cu zăpadă şi a unui mic lac din care stânci decorative care până deunăzi se ridicau colţuroase, azi stau chircite sub iarnă, albindu-se treptat.
Iarna capricioasă şuieră prin oraş, ninge în rafale sau zâmbeşte topită, curgând pe la streşini şi ne împinge spre colecţiile vechi în căutarea artei engleze.
Aşa descoperim un “Sisley” în Muzeul Zambaccian, iar la capătul oraşului, la Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Minovici, ridicat în stil englezesc gotic terţiar englez între 1939-1941, atmosfera nobilă creeată în jurul unui imens şemineu îndeamnă spre savurarea unui ceai englezesc.
Astfel, adaugăm aromelor de cafea turcească la ibric, atât de iubită de noi, miresme de ceai englezesc, de frunze molcome şi flori parfumate aduse din fostele colonii britanice.
Florile de tei, frunzele de mentă, roiniţă, muşetel şi coada şoricelului privesc sfioase, precum fetele de la ţară de pe vremuri, către intrarea triumfală a amestecurilor fascinante de ceaiuri şi arome englezeşti în viaţa oraşului, în ceainăriile-librării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu