Literatură revarsată peste oraş

   Sâmbătă, 15 decembrie 1928 ... Tudor Arghezi dedica un articol portretelor electorale în nr. 267 al “Biletelor de Papagal”:

  “Tiparul şi-a justificat chemarea culturală(…)Toată lumea pare invitată la un mare concurs de frumuseţe masculină şi fiecare candidat la agreabilul sport de a călări pe spinarea dumitale, domnule cititor, şi-a căutat surâsul cel mai frumos şi portretele din floarea vârstei.(…)

    Domnii îşi expun profilul şi literatura pe afişe în toată ţara. O dorinţă violentă a cuprins de astădată pe toţi să guverneze, să facă legi, să puie ordine, să umple ţara de bani şi să-şi asigure un salariu pentru osteneala de-a circula în automobile şi trăsură. O irezistibilă vocaţie îi împinge cu o putere furtunoasă spre guvernare. Ei au nevoie să cârmuiască după cum dumitale ţi se face foame şi trebuie să te ospătezi negreşit. Dacă nu-i trimitem în Cameră şi în Senat îi nenorocim, unica lor profesiune fiind guvernarea (…)

    Unde ai mai văzut dumneata, te întrebi, capetele acestea, afişate, întoarse spre public ca din tren şi tramvai? Toate se uită exclusiv la d-ta, trecătorule. Unul strânge guriţa, unul holbează ochii, mustaţa unuia flutură ca la porumb, cravata altuia zboară (..) Placa  fotografică, zincul, tiparul, hârtia degradează figurile, le topesc şi toti viitorii Dumitale miniştri, deputaţi, toţi bărbaţii de stat, par nişte fugari prin ceaţă, îndreptaţi către guvern.” 

        

   Sâmbata, 25 Noiembrie 2012… Ce bărbaţi “frumoşi”, fără riduri, fără vârstă, plini de prestanţă şi promisiuni, de angajament şi mai ales de o “inspiraţie” literară plină de umor, privesc supradimensionaţi peste oraş!!!

   Adversarii politici îşi impart stâlpii, spaţiul de expunere aerian, fluturându-şi  talentul literar, iar afişele electorale ar fi de-a dreptul plicticoase fără versurile sau sloganele plasate între ridicol şi amuzant (de ex: “Dacă vrei să scapi de clan, votează cu Pelican!”).

    Paradoxal, salvarea noastră culturală vine în această lună  tocmai de lângă Casa Poporului, din aripa Muzeului Naţional de Artă Contemporană, unde începând cu 15 noiembrie se poate vizita expoziţia de afişe (nu electorale, ci artistice), reprezentând o colecţie unică de 101 afişe de film realizate de artişti cehoslovaci între anii 1961–1987.

   Afişele expuse fac parte din colecţia de afişe de film a filmotecii “Terry Posters” din Praga şi ilustrează 20 de filme româneşti, 20 de filme cehe şi 60 de filme universale, fiind inspirate fericit de noi direcţii artistice contemporane: pop art, op art, lettrism, printre care se remarcă şi câteva pentru filmele româneşti (“Fraţii Jderi”, “Zodia Fecioarei”,“Cu mâinile curate”,“Doctorul Poenaru”,“Un comisar acuză”).       

    Pavel Rajčan, curatorul expoziţiei şi deţinătorul colecţiei de afişe, prezent la vernisaj, a subliniat valoarea unică a designului de afiş ceh, care a putut fi egalat numai în Polonia, indicând un fenomen mondial caracterizat prin mesajele individual artistice, adevărate manifeste distincte faţă de producţia de afişe de film realizate în celelalte ţări încă din 1950, de companii de relaţii publice, şi nu de autori.

  Splendide, pline de culoare, vii, afişele aduc atmosfera senzaţională ce precede intrarea în clasicele săli de cinema sau în grădinile de vară în nopţile calde, majoritatea surprinzând stilistic tema filmelor şi nu portretele protagoniştilor. De aceea, cred că e cea mai bună reprezentare pentru unul din sensurile menţionate în DEX, în care afişul e definit ca “gen de artă grafică” .

   De la ultimul etaj al M.N.A.C., de pe terasă, poţi privi seara liniştit, senin, către o aripă afundată în întuneric a Casei Poporului, în care stau ascunse mărunte orgolii mai vechi şi mai noi, gândind că dincolo de textele şi personajele vieţii politice există o viaţă a oraşului real, format din oameni, cultură şi vise.

  În urmă cu o lună, tot la ultimul etaj la MNAC, am vizitat expoziţia omonimă de cartare fotografică a lui Ştefan Tuchilă, care surprindea imaginea oraşului văzut din cele mai înalte puncte. Am descoperit, mai nou, la Ştefan Tuchilă fotografii de ieri şi de azi ale Shanghai-ului, ca o invitaţie actuală pentru lectura lui Mo Yan, scriitorul chinez, laureatul premiului Nobel 2012, ale cărui cărţi au fost lansate la recentul “Târg Internaţional de Carte Gaudeamus.”

   Pe vremea când ecranizarea după “Sorgul Roşu” de Mo Yan câştiga “Ursul de Aur” de la Berlin (1988), cu siguranţă că afişul de film nu anunţa Nobelul de peste ani, dar se pare că succesul filmului a rămas în memoria juriului din anul acesta. De aceea, afişele au fost iniţial, ele însele, o poartă spre lumea artei, în vreme ce acelea destinate informării publicului au explorat nivelul de cultură al unor grupuri sociale.

   Literatura se revarsă peste oraşul în care sunt atâtea lucruri minunate de citit sau de văzut ! Desigur, e foarte important să visăm …

   Pe unul din zidurile Universitătii Bucureşti, aproape de Centrul Cultural Ceh, atârnă o întrebare: ”Eu cu cine votez?” Iar la câteva străzi distanţă, întrebarea revine glumeaţă şi uşor schimbată:” Eu cu cine visez ?”

    Pare că peste toate, o glumă uriaşă stăpâneşte oraşul, precum în cartea lui Milan Kundera (“Gluma”), din acelaşi spaţiu al minunatelor afişe cehoslovace.